|
Gigel si Ionel vor fi prezentati in acest articol, ei fiind doi camarazi de nadejde si colegi de clasa la liceu in clasa a 10 a, bineinteles ambii elevi silitori dati ca model de profesori pentru nenumaratele rezultate bune la olimpiade scolare, dar viata lor ia o intorsura brusca decoarece drogurile isi fac aparitia odata cu dorinta tipica a adolescentilor de a “experimenta” cat mai mult.
Cu trecerea timplui cei doi decid sa dea startul unui nou inceput astfel fac cunostiinta cu drogurile: Gigel foloseste heroina ( ca tot ii placea lui sa faca injectii cand era mic…Uite ca acum are ocazia sa isi faca aceasta placere), insa Ionel prefera tusinele, nu de alta dar se procura mai usor si tot are tatal sau niste sticle de bautura tinute la colectie prin debara cred ca era si cazul sa le deschida cineva!
Rezultatele bune incep sa se transforme acum in rezultate din ce in ce mai proaste, dar parintii celor doi nu isi fac prea multe griji vazandu-le sau auzind ca fii lor nu mai trec de zile bune pe la liceu iar pe acasa ce sa mai vorbim, sunt din ce in ce mai agitati, uneori violenti (fiindca nu isi iau doza zilnica la timp)…dar oare de ce sa indure bietii parinti toate acestea? Cumva pentru ca nu le pasa de copiii lor sau pentru ca acestia nu primesc destula atentie?
Vazand ca nu mai are bani, Gigel incepe sa ia obiecte de prin casa si sa le vanda in Piata Obor din Capitala scotandu-si la vanzare casetofonul din camera lui dar si I-Phone-ul daruit de parinti de ziua lui. Ce sa mai spunem de Ionel care nu mai stie ce explicatie sa dea parintilor pentru sticlele de bautura care lipsesc din debara sau sunt pe jumatate goale. Pentru ce toate aceste fapte? Pentru a te asigura ca ajungi pe lumea cealalta inainte de vreme?
Gigel ajunge astfel sa aiba probleme mari cu politia pentru ca fura posetele femeilor ce trec noaptea pe strada, iar parintii lui abia acum isi dau seama ca este ceva in neregula cu fiul lor si incep sa scotoceasca cu disperare printre lucrurile acestuia.
Parintii lui Ionel se trezesc la realitate si realizeaza ca fiul lor are probleme cu drogurile gasindu-l in fiecare seara pe bancile parcului din apropierea blocului unde locuiesc duhnind a bautura si avand tot felul de pastille asupra lui care mai de care mai ciudate.
Luand masuri drastice, parintii lui Gigel (dupa ce gasesc zeci de seringi dosite in captuseala saltelei de la patul din camera lui) il duc pe acesta sa il interneze intr-o clinica de dezintoxicare, pe cand panrintii lui Ionel apeleaza la metoda traditionala de discutie.
Gigel reuseste sa scape de internare promitand ca se va lasa singur fara ajutor, parintii avand incredere in fiul lor ii acorda acestuia o sansa . Imediat ce scapa de impunerile parintilor Gigel se refugiaza intr-un club de noapte impreuna cu niste prieteni si incepe sa se drogheze…ce sa mai punem problema promisiunii facute, acesta este ca si uitata parca nici nu ar fi avut loc discutia cu parintii lui cu cateva ore in urma.
Ionel, dupa discutia pe care a avut-o cu parintii incearca sa se lase de droguri, ba chiar se duce sa se intereseze de un loc intr-o clinica de dezintoxicare in timp ce Gigel mareste doza zilnica.
Cum va spuneam, iata-l pe Ionel ajuns la singura clinica de dezintoxicare din Bucuresti, unde dorea sa se inscrie pentru a scapa de droguri insa primeste un raspuns tipic romanesc: “Ne pare rau dar nu mai sunt locuri libere! Va rugam sa reveniti in saptamanile urmatoare!” dupa primirea raspunsului Ionel nu se descurajeaza si reuseste ca in ziua respectiva sa nu ia doza.
Gigel ajunge seara urmatoare acasa (tot dintr-un club), normal :cu doza luata, si le spune parintilor ca in ziua respectiva nu a luat droguri, dar prietenii lui il dau de gol sunand pe fix (ce sa faca daca Gigel si-a vandut telefonul mobil?) si confundand vocea tatalui lui Gigel cu cea a lui Gigel , spunanadu-i acestuia: Bah Gigele vezi ca ai lasat azi seringa la mine dupa ce ai luat doza sa vii maine sa ti-o iei ca poate dau ai mei de ea!!! Auzind acestea tatal lui Gigel nu mai sta pe ganduri si il interneaza pe acesta cu forta intr-o clinica de dezintoxicare , lui Gigel neramanandu-i nicio sansa.
Ionel avand vointa reuseste sa reduca din ce in ce mai mult doza zilnica chiar in unele zile ajunge sa uite de ea, astfel indreptandu-se cu pasi repezi spre vindecare.
Gigel “evadeaza” din clinica unde era tinut ca la inchisoare iar parintii lui nu mai stiu nimic de el, acesta drogandu-se prin ghetouri sau mai stiu eu ce zone unde sa nu fie gasit.
Ionel ajunge sa se lase de droguri ducand o viata normala, iar rezultatele sale scolare fiind resuscitate de vointa de care a dat dovada. Ramanand surprins de raspunsul primit cand s-a dus sa se inscrie la clinica de dezintoxicare, Ionel impreuna cu familia sa a deschis o astfel de clinica pentru a da sanse oamenilor care doresc sa renunte la tusine si la alte droguri de tip pastile.
Astfel Ionel a reusit sa isi traiasca viata ca un om obisnuit uitand de cele intamplate pe cand Gigel hoinareste ca un “demon” prin fel de fel de zone si mai fura din cand in cand pentru a ii ajunge banii de droguri.
Ma intreb oare Gigel ar fi ajuns sa duca o viata normala daca ramanea la clinica?
Trebuie sa fim constienti ca viata nu ne ofera sansa de mai multe ori, iata Ionel a profitat de sansa lui, insa Gigel…si-a ratat-o.
Cu toate acestea articolul meu nu-i va impresiona cei peste 1 milion de romani care se drogheaza, dar macar va impresiona (sper) oamenii obisnuiti si in special tinerii, astfel incat nu se vor lasa ispititi si pacaliti de droguri. Daca tot suntem in perioada Jocurilor Olimpice de la Beijing, prin acest articol doresc sa pun capat Jocurilor Demonice ale Drogurilor din Romania.
NU LASA DROGURILE SA ITI AFECTEZE VIATA SI PUNE CAPAT JOCURILOR DEMONICE ACUM!!!!!!!!
Articol realizat de: Ungureanu Andreea Roxana in colaborare cu Mihu George
|