|
Un matematician francez a scris prima regula a comunicarii:”O teorie nu este completa pâna când nu o puteti explica primei persoane pe care o intâlniti pe strada”
Numarul de ore de matematica au scazut atât în gimnaziu cât si în liceu, iar cantitatea de materie pe care elevul trebuie sa o însuseasca nu, din acest motiv a scazut calitatea predarii si interesul elevului fata de o disciplina mult prea grea din care chiar daca întelege îi lipseste timpul liber necesar aprofundarii.
Numarul mare de ore pe care elevul îl petrece în scoala îi scurteaza timpul liber precum si cel pe care trebuie sa-l aloce studiului individual indispensabil pentru pregatirea lui la disciplina matematica.
Ce ne facem?
Cum ne ajutam elevii?
Cum rezolvam aceasta problema?
Trebuie identificate cele mai creative metode pentru a creste gradul de atractivitate a matematicii!
Caracterul de problema prezinta doar acele sarcini didactice ce contin o anumita dificultate cognitiva si a caror rezolvare necesita o activitate de cercetare.
Problema didactica este definita ca interactiune cognitiva între subiectul si obiectul cunoasterii (Miron Ionescu, Vasile Chis, 1992), interactiune ce perzinta urmatoarele caracteristici:
a) Pentru elevi problema reprezinta o dificultate cognitiva, care necesita un efort de gândire pentru a putea fi depasita;
b) Situatia le stârneste interesul, le provoaca o anumita încordare intelectuala si le declanseaza o trebuinta de cunoastere, care mobilizeaza la efort;
c) Exista lacune în sistemul de cunostinte al elevului, golul urmând sa fie umplut prin rezolvarea problemei;
d) Activitatea elevului este orientata catre înlaturarea zonei de incertitudine(necunoscutul), prin descoperirea de cunostiinte noi si de procedee de actiune;
e) Solutionarea problemei se bazeaza pe experiente si cunostintele dobândite anterior de catre elevi
Rezolvarea de probleme este reprezentativa pentru stadiul actual al “stiintei predarii”. Algoritmul sau ne este oferit de catre Davit P. Ausubel si Floyd G. Robinson(1981). O secventa de instruire problematizata, ce poate fi organizata pentru o activitate individuala sau pe grupe de elevi, cuprinde în structura sa urmatoarele momente principale:
a) prezentarea problemei si analizarea ei;
b) formularea ipotezei, atât în ceea ce priveste solutia ce se va obtine, cât si în ceea ce priveste calea de urmat;
c) elevii reflecteaza asupra elementelor cunoscute, analzeaza, sintetizeaza, descopera corelatii si efectueaza rationamente pentru a descoperii elementele care lipsesc;
d) elaborarea solutiei si evaluarea ei; daca activitatea a fost organizata pe grupe, se procedeaza la comparare a rezultatelor.
Aparitia unor noi medii de informare în masa(unde cele audiovizuale sunt cele mai importante – televiziunea si internetul, spre exemplu). Profesorul poate creste interesul elevului prin creerea de lectii mai atractive. Lakhani(2008) ne aduce în atentie modelul mitului care parcurge urmatoarele etape:
1. Cârligul cu care “agatam” atentia elevilor prin identificarea în lectie a elementului antrenant(chiar daca acest element nu este în ordinea din manual) Cârligul este elementul care le întareste convingeri deja existente.
2. Conflictul – profesorul creeaza cu intentie un moment antagonic pentru ca elevul sa se implice în profunzime, acesta va încerca sa înteleaga, se va implica în demersul didactic, va urmari cu mult mai mare interes firul logic al lectiei.
3. Revelatia – elevului i se ofera cheia de dezlegare, profesorul îl lasa sa descopere progresiv modul în care se demonstreaza anumite elemente de teorie sau cum se rezolva diferite probleme cu caracter practic sau pur teoretice pâna la un moment “revelator” cum ar fi de exemplu utilizarea metodei brainstromingului.
4. Un element important este gradul în care cadrul didactic crede el insusi în ceea ce transmite.
5. Concluzia este elementul care completeaza fericit implicarea emotionalâ a cursantilor si dorinta acestora de actiune.
De ce este important sa facem informatiile cât mai atractive ? Pentru ca altfel eficienta procesului instructiv educativ tinde sa scada dramatic.
BIBLIOGRAFIE
1. Pragmatica predarii – Activitatea profesorului între rutina si creativitate – Ion Albulescu
2. Creativitate si inteligenta emotionala – Mihaela Roco
Profesorul de succes - Ion Ovidiu Pânisoara; editura Polirom; ianuarie 2009
|